Povestea stampilei mele

In Ţara Ştampilelor, fiecare ştampilă spune o poveste.

Unele poveşti sunt triste, altele vesele, pe unele poate deja le-ai auzit sau chiar trăit, iar altele sunt adevărate lecţii de viaţă. Fiecărei ştampile îi corespunde o persoană din viaţa reală şi aşteaptă cuminte momentul până când va fi introdusă într-o nouă lume unde îşi va putea servi proprietarul şi îi va transfera propria poveste. Noi, căci noi oamenii suntem proprietarii din viaţa reală, nu avem de unde şti ce ştampilă ni se potriveşte, nimereşte sau alocă. Fiecare se naşte cu un destin, cu un rol pe pământ pe care trebuie să-l ducem până la capăt, până atunci când ştampila e complet uzata şi trebuie înlocuită sau până când suferă un accident şi devine complet nefuncţională.

O ştampilă poartă cu ea suferinţa unei despărţiri, alta pierderea unei persoane dragi; o alta vorbeşte despre o tânără care se luptă cu o boală, alta despre aducerea pe lume a unui copil aşteptat de ani buni; o afacere care merge bine sau un eşec; o slujbă bine plătită sau neputinţa de a pune ceva pe masă copiilor.

Da, ştiu, şi în viaţa reală există ştampile. Şi acestea spun câte o poveste. Una despre înfiinţarea unei firme, alta despre o autorizaţie, o alta poartă datele de identificare a unei persoane, a unei societăţi, un logo sau un mesaj personalizat.

Ştampila mea de exemplu, cea din viaţa reală, spune despre mine că sunt traducător autorizat pentru limbile engleză şi franceză. Am făcut-o în 2008 când, după ce am terminat Facultatea de Litere mă visam viitoarea Irina Margareta Nistor a cărei voce o auzisem toată copilăria subtitrând filme pe casetele video. Acum însă stă undeva uitată într-un colţ pe raftul cu jucării al băieţelului meu şi aşteaptă să-şi facă din nou treaba, însă din lipsa timpului nu am mai băgat-o de mult în seamă.

În schimb, la serviciu, am ştampile cât pentru o viaţă: cu datele firmei, cu contul bancar, cu numele meu, CNP şi serie CI pentru facturi, conform cu originalul, rotunde, dreptunghiulare sau pătrate.

Dacă aş sti că pot influenţa viitorul, le-aş personaliza pe toate cu lucrurile care mă fac pe mine fericită, cum ar fi imagini cu familia mea, locuri pe care le-am vizitat sau unde aş vrea să ajung, mesaje motivaţionale sau citate celebre care mi-au rămas în minte.

Când eşti prins în zeci de situaţii care trebuie finalizate, rapoarte care trebuie predate sau termene limită, prinde bine uneori să te poţi deconecta şi obţine forţe proaspete după ce ai privit o imagine cu o persoană  dragă sau un loc care ţi-a rămas în minte din concediu. Cred că astfel ştampila mea ar deveni un accesoriu de nelipsit pe care l-aş lua chiar şi acasa.

De personalizat nu e greu, noile ştampile de la Colop din noua generaţie de ştampile dreptunghiulare Printer G7 vin cu un design remarcabil şi inovator, cu o fereastră Image Card XXL uşor de detaşat şi afişaj excelent pentru personalizare. Unde mai pui că pe site dispui de software complet pentru personalizare online. E cum nu se poate mai simplu.

Pe lângă faptul că sunt uşor de personalizat, aceste ştampile au un ghidaj precis, mişcare lină, sunet plăcut atunci când sunt utilizate, au o bază transparentă pentru poziţionarea perfectă a amprentei, dispun de o tehnologie antialunecare şi vin cu tuşiere îmbunătăţite şi compatibile cu modelele anterioare.

Oare dacă mi-aş personaliza toate ştampilele voi fi mereu fericită ca în imaginile pe care le-aş alege? În mod sigur vor fi unice, la fel ca mine!

Articol scris pentru Super Blog 2014, proba 3: Povestea stampilei mele