Magie si vanilie

S-a lăsat cortina și toată lumea s-a ridicat în picioare aplaudând. Simt că mă trage cineva de mânecă. Încă nu-mi revin din cele văzute. E o senzație din aia aiurea ca atunci când fugi de ceva sau cineva prin vis și picioarele parcă nu vor să te asculte. Creierul meu refuză să creadă ceea ce ochii au văzut.

Mă uit în dreapta, prietena mea Oana îmi face semn să mă ridic.

-Ce-ai fată? Nu ți-a plăcut? Nu vezi că lumea e extaziată? îmi spune ea cu zâmbetul pe buze și ochii sclipind de încântare. Stai să vezi ce urmează după pauză, vine cel mai tare mentalist din țară, mai tare ca ală de la Românii au talent. L-am căutat pe internet, e bun tipul. Ăsta îți spune în secunda doi tot ce gândești.

Mă bufnește râsul. Cum să ghicească cineva tot ce gândesc?

Oamenii au terminat de aplaudat și fie s-au așezat pe scaune, fie au ieșit afară la o țigară. Mă așez și eu lângă prietena mea și o întreb:

-Auzi, da’ și mentaliștii taie femeile în două cum a făcut ăla de adineaori?

Oana începe să râdă. Nu știu ce i se pare atât de comic. Când vedeam tot felul de magicieni la televizor mă gândeam că sunt trucaje, că se mai oprește camera, se filmează din unghiuri care permit iluzii optice… dar să vezi în fața ta cum o despică pe una… brrr… mai ales din primul rând de scaune…

Nici nu știu când a trecut pauza, a venit prezentatorul apoi câteva numere la care nu am fost atentă pentru că eu căutam pe telefon explicația trucului cu femeia. La un moment dat simt că mă trage cineva de mânecă. Las telefonul, mă ridic în picioare, încep să aplaud și strig în gura mare:

-Bravo, bravo…

Mă uit în jur, toți stăteau cuminți pe scaune cu privirea la mine, inclusiv tipul de pe scenă care duce microfonul la gură și spune, încercând parcă să ma scoată din încurcătură:

-Mă bucur că sunteți atât de încântată de alegerea mea. Poftiți vă rog, scena vă așteaptă!

Ce naiba? Ce-am pierdut? Am dat doar un search pe Google să văd cum fac magicienii trucurile astea…

-Haideți vă rog, și publicul vă așteaptă… mă cheamă iar tipul pe scenă iar Oana mă împinge de la spate încântată de faptul că am fost aleasă.

Picioarele mi s-au făcut iar grele, parcă le târâiam după mine și mie mi se părea că nu înaintez deloc. Mă mai uit o dată în spate, lumea începea din nou să aplaude, dar de jos. Ajung pe scenă și îl întreb șoptit pe tip:

-Urmează să mă hăcui?

-Poftim? îmi spune el mirat.

-Mă tai în două cum a făcut colegul tău înainte, cu tipa aia?

-Aaa, nu. Stai liniștită. Eu sunt mentalist, nu magician.

Răsuflu ușurată. Nici măcar nu știu bine diferența dintre cei doi termeni dar dacă a zis că nu e ca ăla care taie, probabil că-i de bine.

Și-a început el numărul cu tot felul de chestii, mă punea să aleg cărți de joc, le ghicea fără niciun fel de problemă, făcea tot felul de giumbușlucuri cu monede, pahare, linguri, numere scrise pe hârtie, iar la un moment dat își ia o pălărie de magician în mână și o baghetă și anunță și ultimul act, senzația serii. Mă pune să scriu pe o bucată de hârtie numele unui parfum și ne spune că la sfârșit îmi va spune ce parfum am scris și chiar îl va face să apară în fața noastră.

Scriu: Parfum Mad Potion pe o bucată de hârtie, o pliez bine de vreo două ori să nu se vadă ce am scris și o bag în pălărie. Tipul pune pălăria pe masă și se apropie mult prea tare de mine. Începe să mă adulmece pe gât și parcă-i simt nasul atingându-mă. Ce naiba omule, se uită lumea, îmi vine să-i spun dar mă abțin să nu pic iar în ridicol.

–Vanilie tahitiană, mosc și bujor la vârf, vanilie Bourbon din Madagascar, mosc și petale de iasomie la mijloc și note de bază de vanilie mexicană, mosc și chihlimbar…

Mi se pare că a spus de prea multe ori vanilie și mosc dar recunosc ingredientele din noul parfum Katy Perry care într-adevăr abundă în vanilie și mosc, un parfum vesel și jucăus care reflectă latura fantastică a lui Katy Perry.

Se dă înapoi, ia pălăria în mână, o lovește cu bagheta și îmi face semn să bag mâna. Caut urechile iepurașului care iese de obicei din pălărie și în loc de iepuraș scot o pisică. Cei din sală încep să râdă. Probabil nici nu se așteaptă la ce va ieși după pisică, însă eu am prins ideea: tipul îmi reproduce magia făcută de Katy Perry în videoclipul de lansare a parfumului.

Bag din nou mâna în pălărie, scot niște zaruri, apoi o lună și un pumn de stele. Le pun pe toate într-o cutie de pe masa alăturată care dintr-o dată se desface, pereții cad în lateral și în mijloc rămâne într-adevăr noul parfum lansat de Katy Perry cu sticluța lui rotundă iar alături cutia neagră din carton împodobită cu buline.

Din buzunarul sacoului meu scoate bilețelul pe care am scris numele parfumului, chiar dacă eu l-am pus în pălărie la începutul numărului. Îl desface ușor și îl arată publicului. Toată sala e în picioare, iar eu din nou nu îmi mai simt picioarele de emoție. Știu că nu mă aplaudă pe mine, dar sunt și eu acolo. E ca și cum ar fi pentru mine. Mi-ar plăcea asta, așa că îi spun tipului:

-Învață-mă să fac și eu chestiile astea!

-Va trebui să stai mult în jurul meu, îmi spune el în timp ce mai face o plecăciune în fața publicului.

-Atâta timp cât nu te deranjează parfumul meu, voi sta cât mai aproape, îi răspund eu cu gândul la succes.

-E OK, atâta timp cât nu te deranjează nasul meu care te atinge pentru a nu simți cum îți bag în buzunar bilețelul pe care tu ai scris parfumul sugerat de mine când ți-am arătat pălăria și bagheta și m-am apropiat de tine mirosind a vanilie…

-Aaa, deci tu miroseai a vanilie de la început, am simțit eu ceva când am urcat pe scenă…îi spun eu confuză în timp ce încercam să zâmbesc pentru public.

Înainte de a se lăsa cortina, îi adresez o ultimă întrebare:

-Dar ce se întâmpla dacă eu nu mă activam la mirosul de vanilie sau nu știam detaliile din videoclip legate de magie, pălărie și baghetă și nu puteam fi influențată să aleg parfumul ăsta?

-E imposibil! Toată lumea îl știe. Vanilia e inconfundabilă. La fel și Katy Perry!

Articol scris pentru proba 8 din cadrul Competiției SuperBlog 2015