Arhivele lunare: Noiembrie 2015

Ce înseamnă când visezi brânză?

De mică asociez visele cu ceea ce urmează să se întâmple. O fac involuntar atunci când mă trezesc și reușesc să îmi aduc aminte ce am visat. De multe ori, atunci când deschid ochii, evit să mă uit spre fereastră pentru a nu uita ce am visat. Se spune că activitățile de peste zi, temerile, gândurile sau planurile prind viață în somn și că visele sunt ca un fel de oglindă a subconștientului, însă eu nu am reușit încă să fac legături concrete între vise și realitate  Știu de exemplu că dacă visezi un bebeluș sau un copil mai mic care plânge, înseamnă boală și atunci am parcă mai multă grijă să nu răcesc, dacă visezi că plângi tu, înseamnă de fapt bucurie, dacă visezi că te mușcă un câine =înseamnă dușmani și tot așa.

În general visez lucruri comune care nu par să aibă o însemnătate anume însă ultima dată am avut un vis de-a dreptul brânzos în care eram atât de implicată și atât de ”cum NU sunt eu de obicei” încât mi-a rămas mult timp în minte.

Se făcea că eram într-o încăpere imensă cu rafturi ca în supermarket pe care erau afișate sortimente de brânză, majoritatea cunoscute, iar restul știute doar după denumire.

Eram cu bărbată-miu (ciudat, foarte rar îl visez), și ne uitam mirați la sortimente.

Iau o cutie de brânză pufoasă de la Delaco, îi deschid capacul, înlătur folia de protecție și îmi bag degetul în ea. În mod normal nu aș face asta niciodată însă acum, parcă o forță nevăzută pusese stăpânire pe mine. Era atât de pufoasă, cremoasă și parfumată încât duc imediat degetul în gură.

-Are gust a sărut furat pe malul Senei? mă întreabă bărbată-miu cu sprânceana stângă ridicată, făcând referire la reclama cu tipa care gustă brânza pufoasă în supermarket și apare Toni Delaco în spatele ei povestindu-i de pufoșenie și rafinament, dar și la faptul că atunci când l-am văzut pe Toni în reclamă am spus că ASTA e genul meu de bărbat.

-Mai degrabă pe malul Moldovei, că acolo m-ai pupat prima dată și mi-a plăcut, îi răspund eu sec, încercând să par că am uitat de scăparea mea ”nevinovată!?!”

-Eii, mai contează unde? Important e că ți-a plăcut. Da’ ia zi, e rafinată?

-E rafinată ca o mâncare franțuzească servită la lumina lumânărilor, ca un vin scump savurat într-un restaurant luxos și ca un adevărat gentleman englez care sărută mâna unei lady…

-Ați spus gentleman? aud o voce în spatele meu. Când întorc capul, era chiar Toni, un adevărat fan brânză ca și mine, un seducător notoriu și un șarmant incontestabil.

11238214_853537951406536_8464564313676558831_n

M-am blocat. Bărbată-miu a dispărut ca prin magie și am rămas doar eu cu Toni. Se uita la mine cu ochii lui fermecători, părul grizonat – așezat ireproșabil, gura ușor deschisă într-un zâmbet ștrengăresc și dinții de un alb imaculat.

Îmi ia mâna într-a lui și îmi pune în ea o tartină unsă cu o cremă rozalie.

-Nu ați gustat pufoșenie cu somon, îmi spune el și ochii îi sclipeau într-un mod ciudat, ca luciul apei la răsăritul soarelui.

-Ba am mai …

– E delicată ca o pană de lebădă pe un corp plin de dorință, cu o aromă suavă precum acordul unei viori, fină ca o adiere de primăvară și rozalie ca buzele ce ard de dorință…

-Ale mele? înteb eu simțindu-mi obrajii cum ardeau, nicidecum buzele.

-Ale tale, ale mele, ale noastre…

Ce? Cred că am luat-o razna! Eu când sunt ”incolțită” așa de un bărbat îi răspund cu ironie sau indiferență pentru a nu lăsa loc de interpretări, așa că mă străduiesc să scap basma curată luând în mână un calup de brânză Emmentaler.

-Dar asta așa găurită ca drumurile patriei, ce e? întreb eu, făcând pe-a necunoscătoarea deși eram familiarizată cu gustul și calitatea acestui sortiment.

-Emmentaler, bună alegere. Permiteți-mi să vă ofer o bucățică din acest răsfăț cremos. Este o brânză ușor picantă, ca visele dumneavoastră când soţul e plecat în deplasare, delicioasă ca o pară dată în pârg, perfectă într-un fondue de brânză ca o fecioară în noaptea nunții…

-Mă scuzați, eu sunt Berbec! îi răspund, mă întorc și dau să plec, de teamă să nu apară bărbată-miu lângă mine prin minune, așa cum a și dispărut de altfel. Noroc că m-am întors că dau nas în nas cu lupul… pardon, bărbata-miu care era de mână cu un puști, frumușel din cale-afară (cam ca Iusti al meu) și cu o grămadă de cutii de brânză Cottage în brațe.

Toni-Jr

– Auzi, tu știai că brânza asta e la fel de naturală și sănătoasă ca pâinea pe care o făcea bunica în cuptorul de la țară, mai gustoasă ca o prăjitură de casă, delicată ca mângâierea unei mame pe genunchiul lovit la fotbal și perfectă precum colegul care te lasă să te inspiri de la el la testul la mate? Asta mic, Toni Jr. mi-a spus. Cred că i-ar plăcea și lui Iusti. Poți să ne-o pui pe pâine, să tai o roșie două lângă ea, un ardei rosu…

-Aaa, tot eu să pun și să pregătesc…

Și aici s-a terminat visul meu. Că sunt Fan Branză, asta știu deja, dar nici chiar așa, să ajung să o visez? Sau poate nu brânza era mesajul visului, ci… Toni? Atunci, ce înseamnă când îl visezi pe Toni? Sau pe Toni Jr.?

Articol ce necesită elucidare, scris pentru Competitia SuperBlog2015