Bărbații și epilarea

Mare meci în Liga I cu Steaua în Campionat. Bărbată-miu își face apariția la ușa cu trei prieteni cu care urma să vadă meciul, toți îmbrăcați corespunzător în șort și tricou. Îi poftesc frumos în living și ca o gospodină ce sunt, îi întreb ce doresc să servească, enumerându-le ce am pregătit pentru seara respectivă.

Bineînțeles că m-am pregătit degeaba cu tot felul de mâncăruri (pifteluțe, salată, biscuiți dulci și sărați – asta m-am gândit eu că ar merge la un meci de fotbal) că ei tot bere și alune au cerut. I-am lăsat să se desfășoare în living în fața televizorului și eu m-am retras la bucătărie să-mi văd în continuare de farfuriile mele, așa cum mi-a spus bărbată-miu că au făcut și celelalte soții când au fost să vadă alte meciuri la unul și la altul.

Nu prea sunt eu mare microbistă însă atunci când trăiești în casă cu un împătimit al fotbalului, inevitabil mai tragi câte un ochi la ce se întâmplă sau măcar te faci interesată atunci când îți vorbește de clasamente, transferuri, reguli de joc și alte asemenea.

Curioasă din fire, am lăsat ușa de la bucătărie între-deschisă să mai aud și eu ce se întâmplă și ce mai vorbesc băieții când se întâlnesc doar ei și cred că nu-i aude nimeni. În timpul meciului n-am descoperit mare lucru, ei fiind mai mult concentrați pe onomatopee, înjurături și critici când la adresa echipei favorite, când la adresa adversarilor. La pauză însă, îl aud pe unul din băieți întrebându-l pe un altul:

-Băi, da’ tu te epilezi pe picioare ca muierile?

Și de aici a început o adevărată dezbatere despre epilatul la bărbații. Cel cu pricina, susținea sus și tare că asta e noua modă, bărbații trebuie să fie la fel de îngrijiți ca și femeile și că epilatul (nu doar pe picioare) ține de igienă, respect de sine și estetică. Ceilalți îl ascultau și din câte mi-am dat eu seama nu prea îi dădeau dreptate. Părerea generală era că bărbatul trebuie să fie bărbat fără epilat, să se vadă părul de pe piept și picioare și să aibă grija doar de alte zone care nu sunt expuse privirilor. Pe mine mă bușea râsul în bucătărie și mi-am adus aminte de o discuție avută cu colegele în camera de cămin când tot așa vorbeam despre epilatul la bărbați și toate eram de părere că o piele fină este mult mai atractivă decât una păroasă, indiferent că e vorba de bărbați sau femei.

Când discuția s-a mutat spre partea feminină și toți își dădeau cu părerea despre cum le place lor să fie femeia (același răspuns la toți, clar – pielea fină) nu am mai rezistat și am ieșit din bucătărie cu o pungă de alune (chipurile pentru a realimenta bolurile cu alune) și m-am băgat în discuție. Din una în alta, am ajuns să vorbim despre tot felul de metode de epilat și în special despre epilarea cu ceară. Majoritatea erau familiarizați cu termenii, soțiile lor folosind această metodă însă la modul profesionist (la salon) și chiar i-am simțit indignați că nevestele trebuie să meargă lună de lună și că se cam duc banii, mai ales că dacă te-ai învățat să mergi la salon pentru epilat, te duci și pentru manichiură și pedichiură, mergi mai des și la cosmetică și coafor și tot așa, că doar îți intră în sânge. În cele din urmă, nu știu cum de mi-a scăpat, dar am concluzionat cu ceva de genul: ”eu cred că vouă vă e frică de epilarea cu ceară, de asta nu o faceți. Ați auzit că e dureroasă și gata, l-ați luat pe NU în brațe și preferați să credeți că e mai OK să nu faceți nimic în această privință decât să ne întrebați cum ne-ar plăcea nouă și să faceți ceva în direcția asta. Eu cred că bărbații sunt niște pămpălăi și dacă ar fi posibil ați fugi în brațe la mămica la prima zârietură!”

Vai Doamne, ce am spus? În secunda următoare am realizat că risc să-mi pun în cap masculii din living și dau să mă ridic când unul din ei îmi spune:

-Eu nu-s pămpălu, ce naiba! Acuma mă epilez dacă vrei să vezi cât de rezistenți sunt bărbații.

Hopa, i-am atins orgoliul, dar parcă mi-a revenit inima la loc. Bărbată-miu îmi face semn să plec și îmi zice să-mi văd de treaba mea, dar eu mi-am amintit că am în baie un kit pentru epilat nou-nouț pe care l-am câștigat la un concurs și pe care nu l-am folosit încă tocmai pentru că îmi era frică de durere și încă nu venise timpul să mă despart de epilatorul meu drag.

kit-epilat-cu-ceara-free-mix-tpbro

Ce a urmat, e lesne de imaginat. Am adus kit-ul, am încălzit ceara, am aplicat, am smuls fără milă, țipete înfundate pline de orgoliu, râsete din partea celorlalți, două picioare fine ca de domnișoară și promisiunea că toți își vor întreba soțiile acasă: ”cum îți place dragă, cu păr sau fără păr?”

*** Articol scris pentru proba 4 din cadrul Competitiei SuperBlog2015

Tu ce fel de ștampilă ești?

Dacă mâine ne-am transforma cu toții în ștampile, tu ce fel de ștampilă ai fi?

În mod sigur ai văzut măcar o dată în viață o ștampilă: pe o factură, chitanță, contract, plicuri ori folosită la personalizarea coletelor, tricourilor, ambalajelor sau pliantelor. Dacă nu te-ai gândit până acum la asta, poți face un exercițiu de imaginație. Pe site-ul celor de la Colop găsești tot felul de modele pentru ștampile și astfel poți personaliza orice ștampilă după bunul plac și nevoie.  Nu se știe niciodată când ai putea avea nevoie de o ștampilă, nu?

aprobat stampila

Dacă mă întrebi pe mine, eu sunt ”CONFORM CU ORIGINALUL” și asta pentru că sunt leit taică-miu, un om plin de calități dar pe care le arată doar oamenilor speciali. Nu lasă pe oricine în jurul său și e de ajuns să-l calci pe coadă că imediat își arată colții la tine; din fericire nu durează mult starea asta și se transformă repede într-o pisică blândă. Este extrem de înțelept și știe mereu să-ți dea un sfat bun dacă ai nevoie, e răbdător și uneori cei din jurul lui cred că e prea moale, însă în mintea lui totul e calculat iar rezultatul îi dă întotdeauna fără virgulă 😉

SB1

Mi-ar plăcea totuși să fiu o datieră, o ștampilă din aia care atunci când o aplici îți afișează data în care ești (asta dacă nu uiți să o reglezi în fiecare dimineață). Ar fi perfect dacă mi-ar spune și ce zi a săptămânii e căci am o mare problemă cu asta, nu că nu aș ști zilele săptămânii, doar că mereu am impresia că sunt în altă zi. Singura zi pe care nu o încurc niciodată e LUNI. După două zile petrecute acasă, lunea știu în mod clar că e cea mai aglomerată zi atât la serviciu unde am de procesat tot ce s-a întâmplat de vineri până duminică inclusiv, cât și acasă unde se adună rufe de spălat, frigiderul e gol, în casă e dezordine după două zile de joacă și împrăștiat jucării de cel mic. Joia în schimb, am mereu impresia că e vineri. Poate că sper să se termine săptămâna mai repede sau poate că mă ia oboseala prea din timp…

De sintagma: ”În cât suntem azi?” nici nu mai zic. Acu mi-ai spus, acu am uitat: ”În cât spuneai că suntem?”. Noroc cu telefonul că pot să verific mereu data. Dar dacă eram o datieră, imediat mă ștampilam pe o foaie de hârtie și știam cu exactitate. Dar asta e, nu suntem niciodată ceea ce am vrea să fim…

stampila-momentului_colop_superblog

Articol participant la proba 3 din Competitia SuperBlog2015

Elena Cosânzeana

Vă mai amintiți de Ileana Cosânzeana, frumoasa din basmele mitologice românești? În copilărie, dacă mă întreba cineva ce vreau să devin când voi fi mare, îi spuneam că vreau să devin prințesă ca Ileana Cosânzeana. Pe vremea aceea mi se părea cel mai tare personaj din toate poveștile în care apărea pentru că era mereu descrisă ca fiind foarte frumoasă, harnică, curajoasă, iubită de toți, înconjurată de multă lume, mereu salvată când dădea de un necaz și cu un păr de invidiat. De păr cel mai mult se lega mama mea care îmi pieptăna părul înainte de culcare și îmi spunea povești cu Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana (multe cred că le mai și inventa căci după ce am crescut și am început să citesc, nu am mai găsit în povești aventurile povestite de ea). și mereu punea accentul pe părul frumos ondulat, mătăsos, lung și îngrijit al Ilenei Cosânzeana în timp ce eu mereu mă plângeam că nu îmi place părul lung, că mă trag de cap când mă pieptăn, că aș fi vrut să am părul drept, nu ondulat și cu volum și tot așa…

Țin minte că îmi povestea mama cum își îngrijea ea și fetele de vârsta ei părul cu ceai de urzică, frunze de nuc, apă de ploaie și săpun de casă în loc de șampon și că nu exista placă de păr sau ondulator, ci doar ”moațe” făcute din cârpe pe care se rulau încet șuvițe de păr pentru a face bucle. Dar cred că nici nu se confruntau cu atâtea probleme capilare cu câte ne confruntăm noi, de la căderea părului, la sebum, mătreață, fire rebele sau arse…

Dacă Ilenele foloseau ce găseau prin casă, grădină sau ce le oferea natura în starea cea mai pură, Elenele din ziua de azi apelează la tot felul de trucuri precum Gerovital Tratament Expert  pentru un păr frumos și sănătos și poate peste zeci sau sute de ani când se vor scrie povești cu Elene Cosânzene, în ele vor fi menționate lucruri de genul:

”Bogdan i-a dat LIKE tuturor fotografiilor postate pe Facebook, vrăjit fiind de volumul și strălucirea părului ei drept ca militarii în Ziua Jurământului, de un negru intens. E drept că printre fotografiile cu ea mai existau și unele cu mâncarea gătită de ea (semn că e mare gospodină), cu produse românești de calitate cu ar fi balsamul pentru volum sau șamponul regenerant de la Farmec (probabil pentru a arăta și prietenelor ei ce a folosit de are un păr atât de frumos), sau capturi din PixWords, jocul momentului prin care arăta că e o tipă inteligentă din moment ce a trecut de la Candy Crush la un asemenea joc.”

Multe ar mai fi de spus despre Elena Cosânzeana modernă (fosta Ileana de pe vremea basmelor) însă un lucru e cert pentru mine: dacă nu-mi stă bine părul nici nu stau la poză. Păi cum să mă vadă tot Facebook-ul cu părul aiurea? Până nu pun și eu mâna pe ce folosesc Cosânzenele astea moderne pentru păr de le stă atât de bine, nu mă las fotografiată. Cine știe ce povești s-or mai scrie și despre mine peste ani?

proba_farmec_superblog

Articol scris pentru proba 2 din cadrul competiției SuperBlog 2015

O aromă unică

Mirosul de cafea îi mângâia delicat nările. Părea ceva atât de familiar însă totul din jurul ei îi era străin. Unde se afla? Cine era ea? Cum a ajuns acolo? De unde venea mirosul de cafea?

-Tu cine ești? se adresă ea bărbatului înalt care tocmai intra în cameră cu două cești de cafea aburindă.

Exemplarul masculin care tocmai i se înfățișa în fața ochilor părea venit dintr-un serial turcesc de pe Kanal D. Părul negru îi strălucea sub stratul de gel pe care îl aplicase probabil după duș, ochii de un verde intens priveau țintă spre ea, în timp ce ai ei nu se puteau dezlipi de bustul lui gol, frumos sculptat – probabil după nenumărate ore de sală. Cu trăsături ferme și un ten ușor închis la culoare, părea a fi bărbatul visurilor sale, dar totuși cum ajunsese în patul său?

-Off, iar o luăm de la capăt? spuse el și zâmbetul îi dispăru de pe buze. Chiar nu-ți amintești nimic?

Tânărul se așeză pe scaunul de lângă patul ei. Îi întinse ceașca de cafea și atunci ea îi observă pe inelarul stâng o verighetă. Un fior o trecu prin tot corpul și mai-mai că se înecase cu gura de cafea pe care tocmai o sorbise. Avea un accent ciudat, însă îl prindea atât de bine. Păcat însă că i-a dispărut zâmbetul încadrat perfect de bărbița tunsă uniform.

-Ești însurat? îl întrebă ea, sperând că obiectul strălucitor de pe deget e doar o iluzie, așa cum i se părea totul de fapt.

-Da, și tu ești măritată! Cu mine!

-Serios? Te-ai însurat TU cu mine? și obrajii i se inundară de o fierbințeală care i se părea atât de puerilă.

Nici nu-și mai aducea aminte când roșise ultima dată în fața unui bărbat. De fapt nu-și mai aducea aminte nimic. Oare ce s-a întâmplat? De ce i-au dispărut toate amintirile? Unde le-a lăsat? Cum e posibil să nu-ți amintești propriul soț? Și totuși aroma cafelei îi părea atât de cunoscută…

În timp ce-și sorbea cafeaua aromată, el îi povestea tot felul de lucruri despre trecutul lor – așa cum a făcut-o în fiecare zi din ultimele săptâmâni – sperând să aprindă ceva în mintea ei. Îi povestea despre cum s-au cunoscut în urmă cu cinci ani în Turcia unde el lucra în barul familiei și cum a renunțat la tot pentru ea, despre locurile extraordinare pe care le-au vizitat și cât de fericiți au fost până în urmă cu 3 săptămâni când din cauza unui accident stupid ea s-a trezit cu o foaie albă în loc de amintiri. A urmat apoi enumerarea eforturilor lui de a-i readuce memoria: de la fotografii din trecutul lor, la cum a încercat în fiecare zi să-i reamintească cum s-au cunoscut și cum a fost ea fascinată de cafeaua la ibric pregătită de el, cum a căutat pe internet o cafetieră profesională care să reproducă gustul cafelei la ibric despre care ea spunea că nu l-ar putea uita niciodată atunci când s-au întors în țară și cât s-a bucurat când a venit cafetiera Arzum de la magazinul MarketOnline.ro sperând că această aromă inconfundabilă îi va reînvia amintirile, despre cât de grea a fost recuperarea Denisei după accident…

okka-cafetiera_premiu_superblog-300x300

-Cine-i Denisa? l-a întrebat ea în momentul în care i-a auzit numele.

-E fiica noastră, chiar dimineață a fost externată din spital. Adevărul e că despre ea nu ți-am povestit în aceste săptămâni, de teamă să nu fac și mai rău și să faci o depresie, ceva…

Un ciocănit în ușă urmat de o bufnitură s-a auzit din camera alăturată și o mogâldeață și-a făcut apariția în tocul ușii. Micuța s-a rupt din mâna doamnei care o însoțea și a traversat cu o viteză uimitoare întreaga cameră și nu s-a oprit decât în brațele mamei sale.

-Mami, mi-a fost dor de tine.

Șiroaie de lacrimi au început să-i curgă femeii pe obraz în timp ce-și strângea puiul în brațe și îi săruta întreaga fățucă.

-Ăsta e singura aromă pe care nu aș putea s-o uit vreodată!

logo_marketonline_mic1

Articol scris pentru prima proba din competitia SuperBlog2015

SuperBlog 2015

Astazi, 01 octombrie 2015 s-a dat startul editiei cu numarul 11 din cadrul competitiei SuperBlog, o competitie destinata bloggerilor pasionati, creativi si ambitiosi. Voi fi si eu printre participanti (in limita timpului disponibil dar si a inspiratiei), asa ca va invit cu drag sa urmariti textele inscrise in aceasta competitie.

Mai multe despre competitie gasiti AICI

logo_SB2015-250x250

Învață în joacă!

Nu știu ce fac copii voștri pe telefon, dar al meu când prinde telefonul vrea pe Youtube să se uite la filmulețe. Dacă din ”bucătărie” o urmăresc doar pe Jamila, la filmulețe pentru copii cred că bat recordul. Deja cunosc o grămadă de canale cu zeci de mii de abonați la filmulețe cu plastelină, ouă cu surprize sau tot felul de jucării de care eu încă nu am auzit pe la noi. Și indiferent de unde intru pe Youtube (telefon, tabletă sau laptop) prima dată astea îmi apar, fiind conectată mereu cu același cont.

La început au fost cântecelele pentru copii. I-am dat o dată sau de două ori când chiar aveam ceva urgent de terminat pentru serviciu și trebuia să-l țin ocupat câteva minute și de atunci ”am pus-o”, pe românește. Ori de câte ori vede telefonul lăsat pe undeva prin casă mi-l aduce, îmi zice să-l conectez la internet și de-acolo știe el cum să intre pe Youtube.

Numai cine are copii poate înțelege cât de mult face să ai 10-15 minute liniștite când ai de trimis un mail urgent și odorul vrea să tasteze și el, când ai de tocat legumele pentru o mâncare și îi vezi degețelele răsărind de sub blatul de bucătărie direct pe tocător sau când în toiul iernii ai de întins rufe și el vine cu capul descoperit și în pijămăluțe lipa-lipa să inspire cu putere aerul rece de afară.

Știu, tableta și telefonul nu sunt bune pentru copii, la fel cum nici excesul de sare, zahăr și grăsimi nu e bun pentru noi, dar ce să-i faci? Din când în când mai facem și excepții iar atâta timp cât excepția nu devine normalitate, eu zic că e OK.

De fapt, ce să-i cer copilului, dacă eu în ultimele luni de sarcină stăteam numai pe tabletă și telefon, în special noaptea când nu puteam să dorm și eu ca un om normal. Pe vremea aia bagam la greu Candy Crush și lăsam telefonul din mână doar când îmi epuizam toate viețile și trebuia să aștept până a doua zi să fac altele. Nu auzisem eu încă de xjocuri.com, un portal de jocuri online gratuite unde găsești o mulțime de joculețe pentru copiii de toate vârstele. Chiar zilele trecute căutam joculețe educative și am descoperit câteva jocuri cu matematică adunare, scădere, quiz-uri și chiar mi s-au părut interesante. Ceea ce îmi place e că sunt structurate pe vârste și se găsesc joculețe foarte atractive și ușoare pentru clasele mici cu adunare, scădere, înmulțire sau împărțire, dar și pentru copiii mai mari cu logaritmi, puteri și alte ”matematicisme” care sunt o enigmă și astăzi pentru mine.

mate

Dacă alegi de exemplu un joc cu matematică și vrei ca micuțul tău să învețe adunarea și scăderea, e foarte simplu: dai click pe jocul preferat, îi citești instrucțiunile și parcurgeți împreună un joc sau două. Cei mici prind foarte repede și dacă e vorba de jocuri învață mult mai repede lucruri care îi vor fi utile mai târziu . În plus, fiind presați de timp pot învăța adunarea, scăderea, înmulțirea sau împărțirea ca niște automatisme și nu vor mai ajunge ca în clasa a IV-a de exemplu să adune pe degete.

1

2

Dacă totuși copilul este prea mic pentru asemenea jocuri, ai și alte posibilități. Poți alege alte jocuri cu ponei de exemplu (în special fetițele le vor adora), cu Angry Birds sau Barbie. Posibilitățile sunt nelimitate, pe site existând jocuri pentru toate categoriile, chiar și pentru adulții care vor să uite pentru câteva minute bune de grijile cotidiene.

Bineînțeles, nu trebuie să uitați de limite. Câte un pic-pic-pic…

Fericire cu aromă fructată

Toată lumea știe că e sănătos să consumi fructe și legume, însă te-ai întrebat vreodată ce pot face acestea pentru fericirea ta? În afară de faptul că obișnuiești să le consumi pentru a-ți stăpâni foamea, o poftă sau pur și simplu ca și stil alimentar ca urmare a numeroaselor îndemnuri: pentru o viață sănătoasă consumați fructe și legume, tu cum folosești fructele pentru a fi fericit? Lăsând la o parte multitudinea de mâncăruri, dulciuri și salate în care le poți folosi, mai faci și altceva cu ele? Mie de exemplu îmi place să las cojile de portocală pe o farfuriuță lângă o sursă de căldură pentru a mă bucura de mireasma emanată, îmi place să merg în pădure la cules de fragi și zmeură, atât pentru experiența plăcută de a petrece timp în natură departe de poluarea orașului dar și pentru plăcerea pe care mi-o oferă fructul cules cu mâna mea, îmi place să mă răsfăț cu creme și geluri de duș cu arome fructate și îmi place să văd mereu pe masă un coș plin cu fructe.

Natura, veșnica sursă de sănătate, ne oferă nenumărate beneficii pentru trup și suflet. Ar fi chiar păcat să nu profităm de ele și să treacă o zi fără să fi mirosit și mâncat un fruct.

Cei de la Farmec profită din plin de beneficiile naturii și încearcă să ne ofere tot felul de soluții pentru frumusețea exterioară. Recent au lansat noua linie Gerovital Happiness destinată persoanelor cu vârste de peste 16 ani, dar și femeilor mature, pentru o îngrijire de bază.

Pentru gama Gerovital Happiness au ales trei fructe dedicate diferitelor tipuri de ten:

  • ten normal – zmeură,
  • ten mixt-gras – afine și
  • ten uscat – caise

FB_promo_zmeura

Dacă de partea exterioară se ocupă Farmec, dă-mi voie să-ți spun ce poți face cu zmeura pentru partea interioară. Poți alege să ții o cură cu zmeură (că tot sunt la modă curele) în care să consumi timp de 12 zile consecutive înainte de fiecare masa câte 150-300 g de fructe pe stomacul gol, apoi să te abții de la mâncare pentru minimum o oră. Poți pregăti un sirop de zmeură din fructe proaspete stoarse, amestecate cu miere și lăsate la macerat timp de 7 zile pe care să-l folosești ca atare în combaterea răcelilor și afecțiunilor pulmonare sau să-ți îndulcești cu el apa, renunțând ușor, ușor la sucurile din comerț. Mai poți pregăti o delicioasă tartă cu iaurt și zmeură pentru care soțul și copiii cu siguranță îți vor mulțumi și te vor lăsa să te odihnești câteva ore (sau măcar minute), timp în care ei se vor ocupa de spălatul vaselor și strânsul jucăriilor de prin casă – e testată de mine metoda 😉

FB_promo_afine

În ceea ce privește afinele, sunt extraordinare în afinată, singura ”tărie” pe care o consum ocazional și pot spune că într-adevăr aduc fericirea.

FB_promo_caise

Iar caisele, preferatele mele, sunt o adevărată sursă de nutrienți, vitamine și minerale. Obișnuiesc încă de mică să le consum, chiar de când mama mi-a spus că sunt foarte bune pentru ochi pentru că au din belșug vitamina A iar cealaltă variantă oferită de vitamina A (morcovul) nu a fost niciodată pe placul meu. Știi cum mănânc eu caisele? În primul rând nu cumpăr niciodată mai puțin de 1kg. Când ajung acasă, îmi spăl o porție zdravăna și le las câteva minute pe un șervet să se usuce (nu îmi plac fructele ude, e ca atunci când dai noroc cu cineva și are mâna umedă – îți vine imediat să te ștergi). Mă așez confortabil într-un fotoliu, nu vreau să aud nimic în jur. Iau o caisă, o duc la nas și o miros – inspir adânc mireasma ei și vârful nasului atinge puful fin care mă duce cu gândul la pielea de bebeluș, o desfac ușor, mănânc mai întâi partea fără sâmbure, scot sâmburele din partea cealaltă și nu las loc niciunui regret…

Deja îmi plouă în gură și cum nu am de unde face rost de caise la ora asta, deschid capacul loțiunii nutritive Gerovital Hapiness Caise care știu că este un produs fără parabeni și cu parfum hipoalergenic, îmi pun puțină loțiune în palme, uniformizez și întind pe toată pielea. Sunt toată o caisă în așteptarea grădinarului…

Articol cu Farmec scris cu drag și dor de vară pentru Spring SuperBlog 2015